sâmbătă, 1 decembrie 2018

DESPRE CATEDRALA NEAMULUI

DESPRE CATEDRALA NEAMULUI

Dimensiunile Catedralei Mântuirii Neamului sunt următoarele: lungimea: 126,10 metri; lățimea (la abside): 67,70 metri; înălţimea: 120 metri până la baza crucii de pe turla principală Pantocrator (crucea va avea încă 7 metri); aria totală construită la sol: 13 668,50 metri pătrați; aria totală desfăşurată construită: 52 529,20 metri pătrați; aria utilă totală: 36 897,96 metri pătrați; volum: 323 000 metri cubi; capacitate: 6.000 de persoane, dintre care 1.000 de scaune. De pe terasa din jurul cupolei principale, la înălțimea de 91 de metri, se oferă o priveliște a orașului. Accesul acolo se poate face cu ajutorul scărilor sau a celor 8 lifturi cu care e prevăzută în interior catedrala. Noua catedrală din centrul Bucureștiului e mai mare decât Catedrala „Sfântul Isaac” din Sankt Petersburg și Catedrala „Iisus Mântuitorul” din Moscova, cele mai mari de până acum în lumea ortodoxă, dar mai mică decât Catedrala Sfântul Sava din Belgrad, potrivit purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române, Vasile Bănescu, în ziua sfințirii Catedralei Neamului, referindu-se la numărul de personae care pot intra în incintă, pentru că la capitolul „înălțime” lucrurile stau invers. Catedrala Sfântul Sava din Belgrad Înălțime: 70 m Capacitate: 10.800 de persoane
Citeşte întreaga ştire:
Catedrala „Mântuirii Neamului” este una dintre cele mai mari din lume. Cărţile bisericeşti susţin că „aşa cum învăţătura Bisericii trebuie să stăpânească sufletele credincioşilor, la fel şi lăcaşul de cult trebuie să domine împrejurimile”. „Adevărul” prezintă cum arată cele mai mari şi cele mai frumoase biserici din lume. Catedrala Mântuirii Neamului, care a fost sfinţită duminică, 25 noiembrie, este una dintre cele mai mari din lume. Proiectul prevede o construcţie în care să încapă aproximativ 6.000 de oameni în sala principală şi 1.000 de scaune. Construcţia are o lungime de peste 126 de metri şi o înălţime de 120 de metri şi sugerează forma unei corăbii, cu catarg în formă de cruce. Conform Patriarhiei, arhitectura simbolizează că Iisus ridicat la cer e acelaşi Hristos Răstignit şi Înviat. Dimensiunile Catedralei Mântuirii Neamului: - Lungimea: 126,10 metri - Lăţimea (la abside): 67,70 metri - Înălţimea: 120,00 metri până la baza crucii de pe turla principală Pantocrator (crucea va avea încă 7 metri) - Aria totală construită la sol: 13 668,50 metri pătraţi - Aria totală desfăşurată construită: 52 529,20 metri pătraţi - Aria utilă totală: 36 897,96 metri pătraţi - Volum: 323 000 metri cubi - Capacitate: 6000 de persoane, dintre care 1000 de scaune

Costurile vor continua să crească, pentru că mai e mult până la finalizarea ei, construcția, începută în 2010, urmând a fi finalizată în 2024. Construcția se află „la roșu”, fiind finalizată în proporție de 95%. Dimensiunile Catedralei Mântuirii Neamului sunt următoarele: lungimea: 126,10 metri; lățimea (la abside): 67,70 metri; înălţimea: 120 metri până la baza crucii de pe turla principală Pantocrator (crucea va avea încă 7 metri); aria totală construită la sol: 13 668,50 metri pătrați; aria totală desfăşurată construită: 52 529,20 metri pătrați; aria utilă totală: 36 897,96 metri pătrați; volum: 323 000 metri cubi; capacitate: 6.000 de persoane, dintre care 1.000 de scaune. De pe terasa din jurul cupolei principale, la înălțimea de 91 de metri, se oferă o priveliște a orașului. Accesul acolo se poate face cu ajutorul scărilor sau a celor 8 lifturi cu care e prevăzută în interior catedrala. Noua catedrală din centrul Bucureștiului e mai mare decât Catedrala „Sfântul Isaac” din Sankt Petersburg și Catedrala „Iisus Mântuitorul” din Moscova, cele mai mari de până acum în lumea ortodoxă, dar mai mică decât Catedrala Sfântul Sava din Belgrad, potrivit purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române, Vasile Bănescu, în ziua sfințirii Catedralei Neamului, referindu-se la numărul de personae care pot intra în incintă, pentru că la capitolul „înălțime” lucrurile stau invers. Catedrala Sfântul Sava din Belgrad Înălțime: 70 m Capacitate: 10.800 de persoane
Citeşte întreaga ştire: Cifrele Catedralei Mântuirii Neamului. Cât de mare a fost investiția comparativ cu alte proiecte din Capitală
Catedrala Mântuirii Neamului sau Catedrala Națională intră în 2018 în rândul construcțiilor impozante ale Bucureștiului. Situată în vecinătatea Casei Poporului, clădirea stabilește, ca și aceasta, mai multe recorduri naționale, dar și mondiale. Catedrala, aflată cu anii în centrul atenției și al dezbaterilor, stârnește admirație, dar și controverse, prin dimensiunile sale, dar și prin costuri.
Biserica Ortodoxă Română a decis ca momentul inaugurării Catedralei Mântuirii Neamului să fie noiembrie 2018.

Cea mai mare catedrală ortodoxă din lume
Conform planurilor BOR, Catedrala Mântuirii Neamului nu are egal în lumea ortodoxă. Potrivit Patriarhiei Române, uriașa construcție cu o lungime de peste 126 de metri și o înălțime de 120 de metri sugerează forma unei corăbii, cu catarg în formă de cruce, așa cum este menționat în Constituțiile Apostolice. Tot Patriarhia spune că arhitectura simbolizează că Iisus ridicat la cer e același Hristos Răstignit și Înviat.
De ce o catedrală așa de mare? Biserica a invocat de-a lungul anilor necesitatea construirii unui locaș de cult încăpător, menționând că actuala Catedrală Patriarhală din București nu are spațiul necesar unei slujbe cu un număr mare de enoriași și că majoritatea credincioșilor sunt nevoiți să stea afară.
Proiectul noii catedrale prevede astfel o construcție impresionantă, în care să încapă aproximativ 6000 de oameni în sala principală, unde să poată fi instalate și 1000 de scaune. Odată terminată, Catedrala Mântuirii Neamului devine, practic, cea mai mare catedrală ortodoxă din lume.
Dimensiunile Catedralei Mântuirii Neamului:
- Lungimea: 126,10 metri
- Lățimea (la abside): 67,70 metri
- Înălţimea: 120,00 metri până la baza crucii de pe turla principală Pantocrator (crucea va avea încă 7 metri)
- Aria totală construită la sol: 13 668,50 metri pătrați
- Aria totală desfăşurată construită: 52 529,20 metri pătrați
- Aria utilă totală: 36 897,96 metri pătrați
- Volum: 323 000 metri cubi
- Capacitate: 6000 de persoane, dintre care 1000 de scaune
Mai înaltă decât Casa Poporului
Cu dimensiunile sale, noua catedrală din centrul Bucureștiului se impune în fața Catedralei Sfântul Isac din Sankt Petersburg și Catedralei Iisus Mântuitorul din Moscova, cele mai mari de până acum în lumea ortodoxă.
Construcția reușește să se impună chiar și în fața impozantei sale vecine, Casa Poporului, cea de-a doua mare construcție din lume. Catedrala Mântuirii Neamului este cu 36 de metri mai înaltă față de actualul sediu al Parlamentului României.
Construcția nu poate concura însă cu marile catedrale catolice. De exemplu, Bazilica Sfântul Petru din Vatican, biserica-simbol a lumii catolice, are înălțimea de 136 metri, lățimea de 150 de metri și lungimea de 220 de metri.
Chiar și așa însă, Catedrala Mântuirii Neamului își găsește locul printre cele mai mari construcții religioase din lume.
Panorama orașului, de la 91 de metri
Din interior, catedrala poate fi vizitată până la înălțimea de 56 de metri, în turla principală. De asemenea, din interior se poate ajunge afară, pe terasa din jurul cupolei principale, la înălțimea de 91 de metri, care oferă o priveliște a orașului.
Accesul către înălțimile clădirii se poate face cu ajutorul scărilor sau a celor 8 lifturi cu care e prevăzută în interior catedrala.
Clădirea este însă doar o parte dintr-un complex religios uriaș, amplasat pe o suprafață de 100 de mii de metri pătrați, care va cuprinde clădiri anexe și facilități pentru vizitatori, dar și pentru clerici.
Sfinţită la roșu
Este gata catedrala în momentul sfințirii? Nu. Nici măcar construcția nu este finalizată. Conform declarațiilor oficialilor Bisericii Ortodoxe, pe 25 noiembrie 2018, clădirea este în stadiul 95% finalizat la roșu.
Nu este gata turla principală, Pantocrator, elementul care dă înălțimea maximă, de 120 de metri, deși, conform proiectului, trebuia finalizată în iulie 2018. Practic, la momentul sfințirii, catedrala nu e la dimensiunile sale maxime, fiind mai mică.
Acoperișul, care va fi dintr-o tablă aurie, de asemenea, nu este gata. Deocamdată, cupolele sunt acoperite cu un material provizoriu, care simulează doar aspectul final.
În plus, la momentul sfințirii, clădirea nu a obținut nici avizul ISU privind siguranța în caz de incendii.
Când va fi gata catedrala
Oficialii BOR estimează că lucrările de construire se vor încheia la câteva luni după sfințirea din 25 noiembrie 2018. Practic, atunci clădirea va fi 100% la roșu. După finalizarea construcției, urmează un îndelungat proces al finisajelor și pictării, care va dura ani.
Pictarea interioară a catedralei va fi desfășurată în perioada 2019 – 2024, anul în care lucrările la clădire ar trebui să se încheie.
De asemenea, clădirile anexe, pentru găzduirea și hrănirea pelerinilor, pentru activitățile clericilor, parcul de 5 hectare din jurul catedralei, vor fi construite și amenajate după terminarea clădirii principale.
Unde se află Catedrala Mântuirii Neamului
Catedrala Mântuirii Neamului are adresa Calea 13 Septembrie, Nr. 4 – 60, Sectorul 5 din București. Se află pe un teren dreptunghiular de 100 de mii de metri pătrați de pe Dealul Arsenalului.
În vecinătatea sa sunt Palatul Parlamentului, Academia Română, Ministerul Apărării Naționale, Hotelul Marriot și mai multe blocuri de pe Calea 13 Septembrie.
Costurile Catedralei Naţionale
Banii au fost tema cea mai dezbătută în cazul catedralei și au atras și cele mai multe critici. Deși lucrările sunt finanțate și cu donații, care reprezintă aproximativ 25% din suma totală, controversele au fost legate de banii dați de statul român. Sumele alocate de Guvern sau Primăria Capitalei au stârnit nemulțumirea multor români, care au criticat autoritățile și biserica pentru că ar investi într-o clădire mamut, în timp ce sunt mari probleme legate de infrastructura rutieră a țării sau de spitale.
Conform oficialilor Bisericii Ortodoxe Române, până la momentul sfințirii, construcția Catedralei Mântuirii Neamului a costat 110 milioane Euro, cu TVA. 82 de milioane au venit de la statul român.
Estimările privind costul total au apărut încă din 2007. Chiar Patriarhul Daniel a menționat suma de 400 de milioane de Euro pentru întreg complexul religios de la Catedrala Mântuirii Neamului, sumă care nu prevede însă și costurile terenului.
Numele catedralei
Catedrala are, oficial, două nume: Catedrala Mântuirii Neamului – potrivit BOR, mântuirea are sens de izbăvire, eliberare, simbolizând inclusvi momentul 1918, ”de eliberare a românilor de sub stăpâniri străine”.
Cel de-al doilea nume e ”Catedrala Națională” și e inspirat după modelul catedralei din Washington, construită în 1990 și numită National Cathedral, spune Patriarhia Română.
Clopot-record
Catedrala Mântuirii Neamului are 6 clopote, fabricate într-o turnătorie din Innsbruck, Austria, în 2016.
Cele 6 clopote, care cântăresc în total 33 de tone, sunt montate într-o turlă de 60 de metri a catedralei. Au o garanție de 15 ani și sunt prevăzute să reziste 4 secole.
Clopotul cel mare are dimensiuni impresionante: greutate 25 de tone, 3 metri aproximativ în înălțime, dar și diametru. Este cel mai mare clopot cu balans liber din lume.
Clopotul a făcut însă să răsune și voci de nemulțumire. Mulți români au criticat încrustarea pe suprafața clopotului a Patriarhului Daniel.
Alte nemulțumiri sunt legate de zgomot: Clopotul poate fi auzit de la distanța de 15 kilometri, ceea ce, pentru locuitorii zonei, va fi un sunet care nu poate fi ignorat. De altfel, BOR spune că va fi bătut clopotul doar la evenimente speciale.
Construită după o lege veche de peste 130 de ani
Piatra de temelie a Catedralei Mântuirii Neamului a fost pusă în 2007, iar construirea a început la finalul lui 2010. Istoria este însă mai lungă.
În 1884, în perioada Regelui Carol I a fost dată legea care preciza necesitatea construirii unei catedrale naționale în România.
Lucrurile au mers însă foarte greu, iar abia în 1929 s-au făcut primii pași reali, când Patriarhul Miron Cristea a sfințit locul de la poalele Dealului Mitropoliei și s-a ridicat o troiță, acolo unde urma construirea catedralei.
Însă criza economică, iar apoi cel de-al Doilea Război Mondial au blocat orice plan legat de catedrală. Au urmat anii comunismului, perioadă în care orice astfel de proiect ar fi fost un eșec. Legea însă, în continuare, nu a fost abrogată.
Sfinţită de 2 patriarhi și de un papă, dar în alt loc
După Revoluție, Biserica a reluat demersurile și s-a convenit în 1999 construirea catedralei în Parcul Unirii din București. Locul, sfințit deja de Miron Cristea, a fost binecuvântat și de Patriarhul Teoctist, dar și de Papa Ioan Paul al II-lea.
Cu toate acestea, în anul 2001, locul a fost schimbat, la intersecția dintre Străzile Mircea Vodă și Nerva Traian din București. Noul amplasament a fost însă refuzat de Patriarhie, care a susținut că e prea mic pentru o catedrală.
Noua variantă, Parcul Carol, a căzut după scandalul legat de mutarea mausoleului. Abia în 2005, terenul de 100 de mii de metri pătrați de pe Dealul Arsenalului a fost convenit ca potrivit pentru ridicarea catedralei.
Patriarhia recunoaște că locul oferă o vizibilitate redusă catedralei din cauza mărimii Casei Poporului, însă spațiul putea permite ridicarea unei clădiri impozante, inclusiv cu orientarea est-vest, așa cum cere cutuma. În 2007 a fost pusă piatra de temelie, iar 3 ani mai târziu au început lucrările de construire a Catedralei Mântuirii Neamului.

vineri, 20 aprilie 2018

DESPRE NICOLAE TESLA - Nikola Tesla (Никола Тесла


-  Ei acu iti povestesc si despre Tesla. Acesta a fost un geniu pentru omenire. Pacat ca nici el , ca si altii nu a fost inteles , sau nu i s-a dat crezare la toate inventiile lui,  cel putin cat a trait. El ne-a dat mari sperante. Numai ca nici inventiile lui nu ne-a ajutat .
-  Nikola Tesla s-a nascut in data de 10 iulie 1856 pe tarmul Marii Adriatice, in satul Similian, comuna Gospici, din provincia germana Lica (actuala Croatie), intr-o localitate populata de istro-romani. Tatal sau a fost preotul ortodox Milutin Tesla, numele acestuia provenind de la unealta de baza a dulgheritului, meserie de baza in familia istro-romana. Mama sa se numea Gica Tesla (Mandici) si era de o inteligenta sclipitoare, desi nu avea niciun fel de studii. Se pare ca micul Nikola sau Nicolae a demonstrat inca din primii ani ai copilariei capacitati mentale exceptionale si perceptii extrasenzoriale, el fiind mai tarziu un deschizator de drumuri in domenii tehnice vaste, precum cel al electricitatii, radioului, curentilor de inalta frecventa, sistemului de curent alternativ, campului magnetic rotativ, structurii atomului si nucleului acestuia, motoarelor si diferitelor tehnologii fara de care lumea moderna ar fi de neinchipuit. Tot ceea ce astazi numim tehnologie avansata se bazeaza pe inventiile lui Nikola Tesla, unele dintre acestea datand de peste un secol.   

Nikola Tesla (Никола Тесла, a   decedat la  7 ianuarie1943, New York) a fost un inventator, fizician, inginer mecanic şi inginer electrician american de origine sârbă. Tesla este considerat ca fiind unul dintre cei mai mari oameni de ştiinţă ai sfârşitului de secol 19 şi începutului de secol 20.[judecată de valoare] Invenţiile, precum şi munca teoretică ale lui Tesla au pus bazele cunoştinţelor moderne despre curentul alternativ, puterea electrică, sistemele de curent alternativ, incluzând sistemele polifazate, sistemele de distribuţie a puterii şi motorul pe curent alternativ, care au determinat cea de-a doua Revoluţie Industrială.
Una dintre cele mai importante invenţii ale sale este generatorul de curent alternativ, contribuind de asemenea la construirea hidrocentralei de lângă
Cascada Niagara.
Nikola Tesla si primul dispozitiv wireless din lume - un telegraf -, "parintele" tuturor device-urilor de acest fel de astazi
În Statele Unite ale Americii, faima lui Tesla rivalizează în istorie şi cultură populară cu cea a altui mare inventator Thomas Edison. După demonstraţia sa de transmisie de semnale fără fir în anul 1893 şi după ce a câştigat în "Războiul Curenţilor", dovedind avantajele transmisiei la distanţă a curentului alternativ, în comparaţie cu curentul continuu, al cărui adept era Edison, el a fost recunoscut ca cel mai mare inginer electrician al Americii. O mare parte din munca sa de început a pus bazele ingineriei electrice moderne, iar descoperirile sale ştiinţifice sunt de o importanţă colosală. Cum niciodată nu s-a priceput la administrarea veniturilor proprii, Tesla a murit sărac şi uitat la vârsta de 86 de ani. În ultimii ani de viaţă, Tesla era privit ca un om de ştiinţă nebun remarcându-se prin declaraţii bizare despre posibile dezvoltări ştiinţific
Amprenta lui Tesla poate fi observată în civilizaţia modernă oriunde este folosită electricitatea. Pe lângă descoperirile sale despre electromagnetism şi inginerie, Tesla este considerat un pionier în domeniile roboticii, balisticii, ştiinţa calculatoarelor, fizicii nucleare şi fizicii teoretice. Tesla considera cercetarea diferitelor întrebări ridicate de către ştiinţă drept cea mai nobilă metodă de îmbunătăţire a condiţiei umane cu ajutorul principiilor ştiinţei şi progresului industrial şi una care să fie compatibilă cu natura. Totuşi, o parte din munca sa a fost ultilizată într-un mod mai puţin ortodox şi într-un mod controversat, pentru a susţine pseudo teorii ştiinţifice, teorii despre OZN-uri şi ocultism-ul New Age.
Tesla a fost un inventator, inginer mecanic, inginer şi electrice. El a fost un factor important care contribuie la nasterea de energie electrică comerciale, şi este cel mai bine cunoscut pentru evoluţiile sale mulţi revoluţionară în domeniul electromagnetismului la sfârşitul secolului 19 şi începutul secolului 20. brevetele lui Tesla şi teoretice de lucru a constituit baza moderne de curent alternativ (AC) sisteme de energie electrică, inclusiv sistemul de polifazat de distribuţie a energiei electrice şi motor de curent alternativ. Acest lucru l-au ajutat în a doua Revoluţie Industrială.
Nascut un etnic sârb, în ​​satul Smiljan (acum parte din Gospic), în armata croată de frontieră  a Imperiului Austriac (modern-zi Croaţia), Tesla a fost un subiect al Imperiului Austriac prin naştere şi mai târziu a devenit un american cetăţean.  Datorită lui 1894 demonstraţie de comunicaţii fără fir prin radio şi ca eventualele învingător în "Războiul de curenti", el a fost respectat pe scară largă ca fiind unul dintre cei mai mari ingineri electrice care au lucrat în America.  El a iniţiat moderne ingineriei electrice şi multe dintre descoperirile sale au fost de inovatoare importanţă. În Statele Unite, în acest timp, faima rivalizau cu cele ale lui Tesla că de orice inventator alte sau om de ştiinţă în istorie sau cultura populară  Tesla a demonstrat. Transferul de energie wireless la dispozitive electronice de putere încă din 1893, şi a aspirat la transmisie wireless intercontinentale de putere industriale în sale neterminate Wardenclyffe proiectului Tower.
Datorită personalităţii sale excentrice şi pretenţiile sale aparent de necrezut şi, uneori bizare despre posibile dezvoltări ştiinţifice şi tehnologice, Tesla a fost în cele din urmă ostracizaţi şi privită ca un om de ştiinţă nebun pana la sfarsitul lui mai multe în viaţa lui , Tesla a murit. Cu bani puţini la vârsta de 86 de într-un apartament la un hotel în New York City [6].
Unitatea de măsură SI câmp magnetic B (de asemenea, menţionate ca densitatea fluxului magnetic şi inducţie magnetică), Tesla, a fost numit în onoarea lui (la CGPM, Paris, 1960).
Cu numele său a fost botezată unitatea de măsură a inducţiei magnetice din Sistemul Internaţional (1 Tesla = 1T).
Invenţii
Câteva dintre invenţiile lui Tesla:
curentul alternativ (1882)
tehnologia de transmisie fără fir (wireless) şi telecomanda (1898)
ciruitul de înalt voltaj “Tesla Coil” (1891)
motorul cu inducţie (1887)
Motto: “pământul este de fapt viu, având vibraţii electrice” (Nikola Tesla)
MARELE SAVANT Nicolae Tesla (Nikola Tesla, considerat de canalul Discovery ca fiind unul dintre „cei mai mari 100 de americani”, este geniul sub care stă dezvoltarea actuală a omenirii. El a fost un mare vizionar, multe din ideile sale nefiind înţelese nici astăzi şi constituind o permanentă sursă de dispută între marile puteri.
Ciudatele schimbări de climă şi cutremure care s-au constatat în ultima vreme sunt considerate rezultatul unor aparate care au la bază descoperirile acestui mare inventator. Tesla a ajuns la concluzia că vremea ar putea fi controlată cu ajutorul energiei electrice. In primavara lui 1898, Tesla demonstreaza public dirijarea prin radio, la mare distanta, a unui vas fara echipaj. De numele său se leagă celebrul experiment Philadelphya şi primul contact cu alte civilizaţii, savantul recepţionând din spaţiu un semnal radio repetat. Pentru această descoperire a fost ridiculizat de contemporani.
Tot lui îi datorăm şi primul sistem de comunicaţie wireless, primii roboţi, prima telecomandă, ideea de vehicul cu decolare verticală ş.a. Tesla a propus o schemă care arăta ca un science-fiction: un sistem global de comunicaţii fără fir pentru a transmite mesaje telefonice dincolo de ocean; pentru a transmite ştiri, muzică, rapoarte privind piaţa bursieră, mesaje private, a securiza comunicaţiile militare, şi care tranmitere de imagin în orice colţ al lumii. „Când comunicaţia fără fir va fi aplicată pe scară largă, pământul va fi transformat într-un creier uriaş, capabil să răspundă în oricare colţ al său”. Această viziune a sa nu a fost realizată nici astăzi, la peste 60 de ani de la moartea sa. Nici marile sale realizări privind transmiterea energiei electrice fără fire nu au fost puse în practică. Mileniul acesta este fără îndoială mileniul Tesla.

Anii tinereţii
Cand zici Nicolae Teslea te gandesti la istro-romanul devenit cetatean american, omul de stiinta si inventatorul prolific in domeniul electro si radiotehnicii, descoperitorul campului magnetic invartitor. Tot el a inventat si sistemul bifazat de curent electric alternativ si a studiat curentul de inalta frecventa. El a construit primele motoare asincrone bifazate, generatoarele electrice, transformatorul electric de inalta frecventa etc. In atomistica, a cercetat fisiunea nucleelor atomice, cu ajutorul generatorului electrostatic de inalta tensiune.
Este considerat de biografii americani ca fiind un emigrant de origine sârbă. În realitate el a fost istro-român, nascut in noaptea de 9 spre 10 iulie 1856 ca fiu al preotului ortodox Milutin Teslea si al Gicai Mandici. Familia tatalui era de graniceri antiotomani, in fostul imperiu austro-ungar. Numele initial de familie era Draghici, dar el a fost inlocuit in timp, prin porecla de Teslea, dupa meseria transmisa in familie, de dulgher (teslari).
Henri Coanda il prezinta pe marele inventator Tesla ca roman banatean din Banatul sarbesc, dar realitatea era ca prietenul sau Nicolae era istro-roman din Croatia. Coandă afirma: « Daca acum, sa zicem, 150 de ani, s-ar fi spus, ar fi venit cineva sa ne spuna cum spunea Teslea Nicolae, Teslea, romanul din Banat: “Voi face lumina electrica, adica lumina, voi face asta miscand o bucata de fier in fata unui fir de arama”, lumea l-ar fi inchis ca nebun”. Provincia Lica era locuita compact de istro-romanii morlaci, inca din sec. XV-XVI. Gospici se afla la cativa kilometri de tarmurile Marii Adriatice, iar satul Similian la 12 km de Gospici, satul fiind patria lui Tesla. Tatăl său dorea ca el să devină preot, cu toate că el se simţea atras de ştiinţele exacte. La 17 ani, Tesla s-a îmbolnăvit de holeră şi a obţinut o concesie din partea tatălui său: bătrânul Tesla i-a promis că dacă va supravieţui, va primi permisiunea să urmeze cursurile de inginerie de la Politehnica din Graz (1875-1881), unde avea sa îşi înceapa seria descoperirilor. Lucrează apoi la Budapesta, la Paris, in cadrul Companiei Edison (1882), Strasbourg (1884), dupa care pleacă în America.


22.


- Ce te-ai plictisit?
- Nu spune mai departe. Nu stiam de viata lui.
- Tesla a fost întreaga sa viaţă obsedat de ideea electricităţii. La vârsta de 24 de ani are şi primul mare răspuns. El însuşi povesteşte: “Într-o după-amiază, veşnic prezentă în mintea mea, făceam o plimbare în parc, alături de un prieten, recitând poezii. Pe atunci, ştiam cărţi întregi pe de rost. Una dintre acestea era Faust a lui Goethe. Soarele tocmai apunea, amintindu-mi de un pasaj celebru; ideea mi-a venit ca o străfulgerare de lumină, şi într-o secundă adevărul era dezvăluit. Cu un băţ, am desenat pe nisip diagrama pe care 6 ani mai târziu am prezentat-o în cadrul alocuţiunii de la Institutul American de Inginerie Eelectrică”. Era motorul cu curent alternativ, o descoperire tehnologică care în curând avea să schimbe lumea.
Nici nu implinise 30 de ani atunci cand a emigrat in SUA, la insistentele lui Charles Bechelore, un asistent al lui Thomas Edison. Ajuns acolo, a fost primit rece de Edison si angajat ca inginer electronist in atelierele companiei acestuia. La scurt timp, Tesla se revolta fata de modul cum patronul sau intelegea sa-si conduca afacerile si cercetarea stiintifica, demisioneaza si se hotaraste sa lucreze pe cont propriu. Dupa succesul sistemului sau original bazat pe curenti alternativi polifazati, la inceputul anului 1885, isi infiinteaza propria firma si tot atunci, aparent straniu, un incendiu ii distruge complet laboratorul din New York. In 1891, Tesla realizeaza transformatorul care ii poarta in prezent numele si care permite obtinerea unor tensiuni cu valori de pana la cateva milioane de volti.
Sosirea în America
Tesla ajunge în America având la el doar o scrisoare de recomandare din partea unui prieten al lui Edison din Europa. La sosire se arata complet şocat: “Ceea am lăsat în urmă era frumos, artistic şi fascinant sub toate aspectele; ce am văzut aici era lipsit de fineţe şi inatractiv. America e cu un secol în urma Europei”.
Electricitatea a fost introdusă în New York la finele anilor 1870. Lampa incandescentă a lui Edison a facut ca cererea pentru curentul electric sa explodeze. Fabrica sa de curent direct din Pearl Street (Manhattan) devenea rapid monopol. Edison ştia prea puţin despre curentul alternativ şi nu vroia să înveţe mai mult. L-a angajat totuşi pe Tesla, oferindu-i 50.000 pentru perfectionarea generatoarelor si motoarelor electrice Edison. Tesla şi-a îndeplinit sarcina dar… nu aprimit nici un cent în afară de următorul comentariu: “Când vei deveni un american complet matur vei şti să apreciezi o glumă americană”. Şocat şi desgustat, Tesla a demisionat imediat.
Ideile sale privind curentul alternativ pe care-l folosim azi aveau să se materializeze fiind sprijinit de un investitor. Patentele i-au fost apoi cumpărate de compania Westinghouse alături de care va continua până la realizarea “oraşului luminilor”. Cu prilejul Târgului Internaţional de la Chicago deschis pe 1 mai 1893, cei 27 de milioane de vizitatori au văzut cum s-au aprins sute de lumini incandescente. Aceasta doar datorită invenţiilor sale privind sistemele de curent alternativ. Era abia începutul luptei sale cu Edison…

Pana in 1892, Oficiul de Patente al SUA i-a eliberat lui Tesla peste 40 de brevete pentru inventiile realizate conform principiului campului magnetic rotativ descoperit de el si a elementelor esentiale ale sistemului electric de curent alternativ. In 1895, devenea operationala, la Cascada Niagara, prima hidrocentrala de curent electric alternativ din lume. Emblemele masivelor generatoare instalate acolo purtau numele lui Nikola Tesla si chiar in zilele noastre, marea majoritate a motoarelor electrice inductive aflate in uz pretutindeni in lume au la baza proiectul sau initial. Inventiile sale stau la baza radarului, ciclotronului, televizorului, retelelor mondiale de radio si TV, robotilor, Internetului, pagerelor, telefoanelor celulare sau programului spatial “Razboiul Stelelor” lansat de americani in Razboiul Rece. Toate acestea sunt tributare schitelor lui Tesla. Desi a fost un geniu sclipitor al umanitatii, pe 7 ianuarie 1943, intr-o zi de miercuri, la aproximativ 10:30 PM, Nikola Tesla isi dadea ultima rasuflare, murind singur si uitat intr-o camera mica din hotelul Newyorker. Afara, orasul era insufletit de mostenirea lasata in urma de acest om, mustind de electricitatea obtinuta din viziunea materializata a lui Tesla de a trai intr-o lume complet alimentata de curent alternativ. Tesla este ingropat aproape in obscuritate; un gigant prabusit al inventicii, ale carui descoperiri raman ca fundatie pentru unele dintre cele mai prolifice performante stiintifice atinse de umanitate. Cum s-a ajuns aici? Nikola Tesla era un umanitarist, un idealist si un geniu nepervertit. Desi de cele mai multe ori a fost personificat ca un cercetator nebun, poate ca singurul lui defect a fost acela de a se fi nascut inaintea timpului sau.
Reconstituire moderna a uneia dintre "masinariile" lui Tesla, prin care inventatorul a experimentat energia electrica alternativa
In copilarie, Tesla a avut un frate mai mare, inzestrat cu aptitudini paranormale, care a murit prematur. Parintii celor doi baieti au suferit enorm in urma evenimentului, amintirea realizarilor exceptionale ale fratelui lui Nikola facand ca eforturile fiului ramas sa para neinsemnate. Acest lucru i-a ingreunat simtitor baiatului “misiunea” de a-si impresiona parintii. Tatal lui Tesla, Milutin, insista sa il faca pe, de acum, unicul sau fiu, preot, spre nefericirea baiatului care visa sa devina inginer. Milutin nu era un individ perimat, dimpotriva chiar, era un erudit si un membru marcant al comunitatii, insa genele miraculoase de care Nikola avea sa dea putin mai tarziu dovada, par sa-i fi fost transmise pe linie materna. Provenind dintr-o familie de oameni sclipitori, mama sa Gica demonstra adesea un talent deosebit in improvizarea unor agregate necesare in gospodarie. Cu toate acestea, antrenamentele mentale la care micul Nikola a fost supus de tatal sau, i-au propulsat simtitor geniul pe care avea sa-l demonstreze ulterior intregii lumi.
Inca de mic, Tesla a suferit din cauza unei afectiuni unice, care consta in aparitia unor imagini insotite de puternice strafulgerari luminoase. Era o reactie pe care medicii nu au reusit sa o explice si care izbucnea atunci cand baiatului ii era adresat un anumit cuvant sau cand ochii lui intalneau o anumita imagine. De asemenea, imprevizibilele strafulgerari luminoase se manifestau si atunci cand Nikola se afla in situatii periculoase, stresante, sau cand era foarte vesel. Uneori, devenea capabil sa vada tot aerul din jurul sau umplut cu “limbi de flacari vii”, manifestari subtile ale omniprezentei energiei eterice, a caror intensitate a crescut odata cu inaintarea in varsta si a atins punctul maxim la varsta de 25 de ani.
Un timp, Tesla fost incapabil sa distinga daca imaginile derulate in fata ochilor sai erau reale sau nu. A inteles, insa, ca ceea ce experimenta nu era atat o afectiune, cat o capacitate pe care trebuia sa invete a o stapani. Acest lucru l-a determinat sa nu se mai impotriveasca manifestarilor launtrice ale spiritului sau si sa incerce sa le accepte. Nu numai ca imaginile nu l-au mai luat prin surprindere pe Tesla, dar baiatul a ajuns chiar sa dezvolte o afinitate pentru competenta sa unica de creare a unei realitati proprii, in care putea jongla dupa bunul plac cu diversele planuri virtuale. Nikola si-a cultivat intr-atat de mult aceasta dimensiune paranormala, incat a inceput sa intreprinda ample calatorii mentale, in somn sau in stare de veghe, atat in locuri deja cunoscute cat si in cele nestiute, in orase si tari straine, unde intalnea personaje si isi facea prieteni. Aceste fantezii ii devenisera la fel de dragi precum experientele din viata reala. Atunci cand Nicolae inchidea ochii, el observa de fiecare data un fundal albastru uniform si intunecat, asemanator unui cer nocturn clar si fara stele. Dupa cateva secunde, respectivul camp devenea animat cu numeroase particule verzi scanteietoare, dispuse in numeroase straturi ce avansau incet catre el. Apoi, aparea din dreapta un model format din doua sisteme multicolore de linii paralele apropiate si reciproc perpendiculare, in care predominau galbenul, verdele si auriul. Imediat dupa aceea, liniile cresteau in stralucire si totul devenea plin de puncte sclipitoare, imaginea strabatand incet campul vizual si disparand in circa 10 secunde catre partea stanga. In urma ramanea un fundal neplacut de culoare gri, pe care se perindau imaginile persoanelor vazute de Tesla in timpul zilei, dupa care urma somnul. Daca imaginile nu apareau, noaptea avea sa fie fara somn....

DESPRE EDISON

Thomas Edison 
A nu se confunda cu Thomas Addison. 
"Genius este unul inspiraţie la sută, nouăzeci şi nouă la sută transpiraţie." 
- Thomas Alva Edison, lunar Harper (septembrie 1932) 
Nascut Thomas Alva Edison
11 februarie 1847
Milan, Ohio, Statele Unite ale Americii
Sa stins din viata 18 octombrie 1931 (în vârstă de 84)
West Orange, New Jersey, Statele Unite ale Americii
Inventor profesia, om de ştiinţă, om de afaceri
Religie- Deist 
Soţia Mary Stilwell (m. 1871-1884)
Mina Miller (1886-1931 m)
Copiii Marion Estelle Edison (1873-1965)
Thomas Alva Edison Jr. (1876-1935)
William Leslie Edison (1878-1937)
Madeleine Edison (1888-1979)
Charles Edison (1890-1969)
Theodore Miller Edison (1898-1992)
Părinţii Samuel Ogden Edison, Jr. (1804-1896)
Nancy Matthews Elliott (1810-1871)
Au fost multi de Edison...
Locul de nastere lui Edison în Milano, Ohio

Thomas Alva Edison (unsprezecelea februarie 1847 - 18 octombrie 1931) a fost un inventator american, om de ştiinţă, şi om de afaceri care au dezvoltat mai multe dispozitive care au influentat foarte mult viata din intreaga lume, inclusiv  fonograf, camera film, şi o lungă durată, practica, bec electric. Poreclit "Vrăjitorul din Menlo Park" (acum Edison, New Jersey), de către un reporter de ziar, el a fost unul dintre inventatorii primul să aplice principiile producţiei de masă şi munca în echipă mare la procesul de invenţie, şi, prin urmare, este deseori creditat cu crearea primul laborator de cercetare industrială.

Edison este inventatorul treilea cel mai prolific din istoria, exploataţie 1093 brevete SUA în numele său, precum şi mai multe brevete în Regatul Unit, Franţa, şi Germania. El este creditat cu numeroase invenţii care au contribuit la comunicarea de masă şi, în special de telecomunicaţii,. Acestea au inclus un simbol stoc, un înregistrator de vot mecanic, un acumulator pentru o masina electrica, energie electrică, muzică înregistrată şi imagini în mişcare. Lucrarea sa avansata  în aceste domenii a fost un rezultat de începutul carierei sale ca un operator de telegraf. Edison originea conceptului şi punerea în aplicare a de generare a energiei – electrice  şi de distribuţie pentru locuinţe, întreprinderi, şi fabrici - o dezvoltare crucial în lumea industrializată modernă. Staţie de puterea Lui a fost pe Insula Manhattan, New York.

Thomas Edison sa născut în Milano, Ohio, şi a crescut în Port Huron, Michigan. El a fost al şaptelea şi ultimul copil al lui Samuel Ogden Edison, Jr. (1804-1896, născut în Marshalltown, Nova Scotia, Canada) şi Nancy Elliott Matthews (1810-1871, născut în Chenango County, New York). [2] [ necesită citare] Tatăl său a trebuit să scape din Canada, pentru că el a luat parte la rebeliunea pretenţii Mackenzie din 1837. [necesită citare] Edison se considera a fi de origine olandeză.

În şcoală, mintea Edison tinerilor de multe ori pribegit, şi profesorul său, reverendul Engle, a fost auzit numindu-l "addled". Acest lucru sa încheiat lui Edison de trei luni de şcolarizare oficiale. Edison a amintit mai târziu, "Mama mea a fost efectuarea de mine Ea a fost atît de adevărat, atât de siguri de mine. Şi am simţit că ceva sa traiesc pentru, cineva nu trebuie să dezamăgească." Mama lui îl homeschooled. O mare parte din educaţia lui a venit de la lectură RG Parker Şcoala de Filozofie naturale şi Uniunea Cooper.


Edison a dezvoltat probleme de auz la o vârstă fragedă. Cauza de surditate său a fost atribuit unei bout de scarlatină în timpul copilăriei şi recurente netratate-infecţii ale urechii medii. Pe la mijlocul carierei sale Edison atribuit afectarea auzului de a fi lovit pe urechi de către un conductor de tren atunci când laboratorul său chimică într-un vagon de marfa a luat foc şi a fost aruncat din tren in Smiths Creek, Michigan, impreuna cu aparatura si produse chimice. În ultimii săi ani el a modificat povestea să spunem că prejudiciul a avut loc atunci când conductorul, în a ajuta-l pe un tren în mişcare, la ridicat de urechi.

Familia lui Edison a fost nevoit să se mute la Port Huron, Michigan, atunci când calea ferată izolate Milano, în 1854, dar viaţa lui nu a fost dulce-amaruie. A vândut bomboane şi ziare privind circulaţia trenurilor de la Port Huron la Detroit, şi-a vândut legume, pentru a suplimenta veniturile sale. Acest lucru a inceput sirul lung lui Edison a asociaţiilor antreprenoriale ca el a descoperit talentul său ca un om de afaceri. Aceste talente în cele din urmă l-au dus la gasit 14 companii, inclusiv General Electric, care este încă în existenţă ca fiind unul dintre cele mai mari companii cotate la bursă din lume.
Telegrafist

Edison a devenit un operator de telegraf, dupa ce a salvat trei ani, Jimmie MacKenzie de a fi lovit de un tren fugar. Tatal lui Jimmie, agent de staţie J.U. Mackenzie de Mount Clemens, Michigan, a fost atât de recunoscător că el a instruit Edison ca un operator de telegraf. Loc de muncă lui Edison telegrafie prima deplasare din Port Huron a fost la Stratford Junction, Ontario, pe calea ferata Trunk Grand [10] În 1866., La varsta de 19 ani, Thomas Edison sa mutat in Louisville, Kentucky, în cazul în care, ca un angajat al Western Union, el a lucrat biroului Associated Press din sârmă de ştiri. Edison a solicitat schimbul de noapte, ceea ce ia permis o multime de timp pentru a petrece la cei doi preferat distracţiile-lectură şi experimentare. În cele din urmă, acesta din urmă de pre-persoane l-au costat slujba. Intr-o noapte în 1867, el a fost de lucru cu o baterie plumb-acid, când a varsat acid sulfuric pe podea. Ea a fugit între dusumele si pe biroul sefului sau de mai jos. În dimineaţa următoare Edison a fost concediat.

Unul dintre mentorii sai pe parcursul acestor ani de început a fost un telegrafist colegi şi inventator pe nume Franklin Leonard Papa, care a permis tinerilor sărăcite de a trăi şi lucra în subsolul lui Elizabeth, New Jersey acasă. Unele dintre invenţiile lui Edison mai vechi au fost legate de telegrafie, inclusiv un cotaţia acţiunilor. Primul său brevet a fost pentru recorder vot electrice, (US Patent 90646), care a fost acordată la 1 iunie 1869. 
Căsătorii şi copii
Mina Edison in 1906

La 25 decembrie 1871, Edison căsătorit de 16 ani Mary Stilwell, pe care sa întâlnit cu două luni înainte ca ea a fost angajat la unul din magazinele sale. Ei au avut trei copii:

    Marion Estelle Edison (1873-1965), poreclit "Dot"
    Thomas Alva Edison, Jr. (1876-1935), poreclit "Dash"
    William Leslie Edison (1878-1937) Inventator, absolvent al Scolii Sheffield ştiinţific la Universitatea Yale, 1900.

Maria Edison a murit pe 09 august 1884, eventual de la o tumoare la creier.

La data de 24 februarie 1886, la vârsta de treizeci şi nouă, Edison căsătorit de 20 de ani, Mina Miller în Akron, Ohio. Ea a fost fiica a inventatorului Lewis Miller, co-fondator al instituţiei Chautauqua şi un binefăcător al metodist caritate. Ei au avut, de asemenea, trei copii:

    Madeleine Edison (1888-1979), care sa căsătorit cu John Eyre Sloane
    Charles Edison (1890-1969), care a preluat compania la moartea tatălui său şi care mai târziu a fost ales guvernator al New Jersey [21]. El a luat, de asemenea, responsabil de laboratoare tatălui său experimental în West Orange.
    Theodore Edison (1898-1992), (MIT Fizica 1923), a avut peste 80 de brevete de credit lui.

Mina supravieţuit Thomas Edison, murind pe 24 august 1947
Început cariera
Fotografia de Edison cu fonograful său, adoptate de Mathew Brady în 1877

Mary avut un mieluşel
Thomas Edison recitare "Maria a avut un Miel Mica"
Probleme ascult acest fişier? A se vedea mass-media de ajutor.

Thomas Edison a început cariera ca un inventator în Newark, New Jersey, cu repetor automată şi alte dispozitive sa îmbunătăţit telegrafic, dar invenţia care ia adus primul anunţ a fost fonograf în 1877. Această realizare a fost atât de neaşteptat de către publicul larg ca să apară aproape magice. Edison a devenit cunoscut ca "Vrajitorul din Menlo Park," New Jersey. Fonograf prima sa înregistrat pe staniol în jurul valorii de un cilindru canelat, dar a avut o calitate slabă a sunetului şi înregistrările ar putea fi jucat doar de câteva ori. În 1880, un model reproiectat folosind cerate cilindri din carton a fost produsă de către Alexander Graham Bell, Chichester, şi Tainter Charles. Acesta a fost unul dintre motivele pentru care Thomas Edison a continuat să lucreze la propria sa "fonograf perfecţionat."
Menlo Park (1876-1881)
Căsătorii şi copii
Mina Edison in 1906

La 25 decembrie 1871, Edison căsătorit de 16 ani Mary Stilwell, pe care sa întâlnit cu două luni înainte ca ea a fost angajata la unul din magazinele sale. Ei au avut trei copii:

    Marion Estelle Edison (1873-1965), poreclit "Dot"
    Thomas Alva Edison, Jr. (1876-1935), poreclit "Dash"
    William Leslie Edison (1878-1937) Inventator, absolvent al Scolii Sheffield ştiinţific la Universitatea Yale, 1900.

Maria Edison a murit pe 09 august 1884, eventual de la o tumoare la creier.

La data de 24 februarie 1886, la vârsta de treizeci şi nouă, Edison căsătorit de 20 de ani, Mina Miller în Akron, OhioEa a fost fiica a inventatorului Lewis Miller, co-fondator al instituţiei Chautauqua şi un binefăcător al metodist caritate. Ei au avut, de asemenea, trei copii:

    Madeleine Edison (1888-1979), care sa căsătorit cu John Eyre Sloane
    Charles Edison (1890-1969), care a preluat compania la moartea tatălui său şi care mai târziu a fost ales guvernator al New Jersey [21]. El a luat, de asemenea, responsabil de laboratoare tatălui său experimental în West Orange.
    Theodore Edison (1898-1992), (MIT Fizica 1923), a avut peste 80 de brevete de credit lui.

Mina supravieţuit Thomas Edison, murind pe 24 august 1947
Început cariera
Fotografia de Edison cu fonograful său, adoptate de Mathew Brady în 1877

Mary avut un mieluşel
Thomas Edison recitare "Maria a avut un Miel Mica"
Probleme ascult acest fişier? A se vedea mass-media de ajutor.

Thomas Edison a început cariera ca un inventator în Newark, New Jersey, cu repetor automată şi alte dispozitive sa îmbunătăţit telegrafic, dar invenţia care ia adus primul anunţ a fost fonograf în 1877. Această realizare a fost atât de neaşteptat de către publicul larg ca să apară aproape magice. Edison a devenit cunoscut ca "Vrajitorul din Menlo Park," New Jersey. Fonograf prima sa înregistrat pe staniol în jurul valorii de un cilindru canelat, dar a avut o calitate slabă a sunetului şi înregistrările ar putea fi jucat doar de câteva ori. În 1880, un model reproiectat folosind cerate cilindri din carton a fost produsă de către Alexander Graham Bell, Chichester, şi Tainter Charles. Acesta a fost unul dintre motivele pentru care Thomas Edison a continuat să lucreze la propria sa "fonograf perfecţionat."
Menlo Park (1876-1881)

Inovaţie majoră Edison a fost primul laborator de cercetare industrială, care a fost construit în Menlo Park, New Jersey. A fost construit cu fonduri din vânzarea de QUADRUPLEX telegraf lui Edison. După demonstraţia sa de telegraf, Edison nu a fost sigur că planul său iniţial să-l vândă pentru 4.000 dolari la 5.000 $ a avut dreptate, aşa că a cerut Western Union pentru a face o ofertă. El a fost surprins să audă le ofere 10.000 de dolari, [necesită citare], care a acceptat cu recunoştinţă. The QUADRUPLEX telegraf Edison a fost primul mare succes financiar, şi Menlo Park a devenit prima instituţie înfiinţate cu scopul specific de a produce inovaţie tehnologică şi îmbunătăţire constantă. Edison a fost atribuit în mod legal cu cele mai multe dintre inventiile produse acolo, deşi mulţi angajaţi efectuat de cercetare şi dezvoltare sub conducerea sa. Personalul său a fost, în general, a spus să efectueze de ghidare lui în efectuarea de cercetări, iar el le-a condus greu pentru a produce rezultate.
Lui Edison de laborator Menlo Park, scoase la Greenfield Village, la Muzeul Henry Ford din Dearborn, Michigan. (Notă organ faţă de peretele din spate)
William J. Hammer, un inginer de consultanta electrice, a inceput îndatoririle sale ca un asistent de laborator la Edison, în decembrie 1879. El a asistat la experimente pe telefon, fonograf, cale ferată electrică, separator de minereu de fier, de iluminat electric, precum şi alte invenţii în curs de dezvoltare. Cu toate acestea, Hammer a lucrat în primul rând pe lampă electrică cu incandescenţă şi a fost pus în sarcina de teste şi înregistrărilor pe acel dispozitiv. In 1880, el a fost numit inginer-şef al Lucrărilor Lamp Edison. În primul său an, a plantelor în conformitate cu Director General Francis Robbins Upton s-au dovedit 50000 lămpi. Potrivit lui Edison, Hammer a fost "un pionier de iluminat electric incandescent".
Thomas Edison este primul succes bec model de lumină, utilizat în demonstraţii publice, la Menlo Park, decembrie 1879

Aproape toate brevetele lui Edison au fost brevete de utilitate, care au fost protejate pentru o perioadă de 17 ani si a inclus inventii sau procese care sunt electrice, mecanice, chimice sau în natură. Aproximativ o duzina de patente au fost de proiectare, care protejează un design ornamental de până la o perioadă de 14 ani. Ca şi în cele mai multe patente, inventii el a descris si a adus imbunatatiri in anii anteriori. Brevetul de fonograf, în schimb, a fost fără precedent, ca descrie primul dispozitiv pentru a înregistra şi a reproduce sunete. Edison nu a inventat primul bec lumina electrică, dar în schimb a inventat lumina comerciale pentru prima dată practic cu incandescenţă.  Mulţi inventatori mai devreme a avut lămpile cu incandescenţă conceput anterior, inclusiv Henry Woodward, Evans şi Mathew. Alţii care au dezvoltat timpuriu, şi nu comercializau practic lămpile cu incandescenţă electrica, inclus Humphry Davy, James Bowman Lindsay, Moise G. Farmer,  William E. Sawyer, Joseph Swan şi Heinrich Göbel. Unele dintre aceste becuri timpurii au avut defecte, cum ar fi o durată de viaţă extrem de scurta, cheltuiala ridicata de  produce, şi a curentului electric de înaltă tensiune, ceea ce le face dificil de aplicat pe scară largă comerciala. În 1878, Edison a aplicat filament termen lung la elementul de sârmă strălucitoare care transportă curent, deşi in  limba engleză, inventatorul Joseph Swan a folosit acest termen, înainte de acest lucru. Swan a dezvoltat o lumină cu incandescenţă, cu un filament de lungă durată la aproximativ în acelaşi timp ca Edison, ca becurile mai devreme Swan nu avea rezistenţă ridicată necesare pentru a fi o parte eficienta a unui utilitate electrice. Edison şi co-lucrătorilor stabilite cu privire la sarcină de a crea de lungă durată becuri. În
Radioul
Radioul este o metoda de transmitere a sunetului prin unde radio care sunt unde electromagnetice. Undele radio calatoresc prin aer. Nicola Tesla, un fizician sarb din America, a inventat undele radio dar existenta lor a fost promovata de Guilermo Marconi, un inventator italian. El a construit un sistem care putea transmite si primi semnale radio de la o distanta de mai putin de 3 km. In 1895 a trimis un semnal radio si dupa 2 ani a primit un raspuns radio din Canada, semul “s” in limbajul Morse. Odata cu aceasta descoperire a inceput sa se dezvolte telegrafia si folosirea codului Morse care a fost foarte important mai ales pentru comunicarea intre nave in cazul unor dezastre pe mare. Primul care a transmis un mesaj vocal prin undele radio a fost Reginald Fessenden in 1900. Nikola Tesla a inceput in 1900 constructia primei statii de radio, dar din lipsa de fonduri, a abandonat ideea. Totusi el este considerat cel care a inventat ideea de statie de radio cu emisiuni.
Marea Britanie, Joseph Swan a fost în măsură să obţină un brevet de pe lampă cu incandescenţă pentru ca, desi el a fost de luare de succes lămpile de ceva timp înainte de Edison a fost tardiv în aplicarea pentru brevete de invenţie, astfel cererea a fost prezentată de către Edison, dar a eşuat din cauza unei scăpări în elaborarea cererea lui Edison de brevet . Imposibil de a mobiliza capitalul necesar în Marea Britanie din cauza acestei, Edison a fost forţat să intre într-un joint venture cu Swan (cunoscut sub numele de Ediswan). Swan a recunoscut că Edison l-au anticipat, spunând că "Edison are dreptul la mai mult decât mine ... el a văzut mai mult în acest subiect, mult decât mine, şi prevăzute şi cu condiţia de detalii pe care nu am înţeles, până când am văzut sistemului său".  Prin 1879, Edison a produs un nou concept: o lampă cu rezistenţă ridicată într-un vid foarte ridicat, ceea ce ar arde de sute de ore. În timp ce inventatorii au produs mai devreme de iluminat electric, în condiţii de laborator, datând la o demonstraţie de un fir luminos de Alessandro Volta in 1800, Edison sa concentrat asupra cererii comerciale, şi a fost în măsură să vândă la concept la locuinţe şi întreprinderi de către mass-producătoare de relativ lung durată de becuri electrice şi crearea unui sistem complet de producţie şi distribuţie de energie electrică. 
                      
Deşi în zilele noastre şi-a pierdut aura magică de odinioară, radioul reprezintă una din marile realizări tehnologice ale umanităţii. De aproape 100 de ani radioul ne permite să trimitem sunete prin aer cu viteza luminii. Dar câţi dintre noi ştiu ce se întâmplă de fapt într-un asemenea aparat?

Înainte de a intra în amănunte privind modul în care funcţionează radioul, lăsaţi deoparte faptul că sunteţi atât de obişnuiţi cu un asemenea dispozitiv şi gândiţi-vă o clipă cât de misterios ar fi părut un aparat de radio unui om chiar inteligent din trecutul nu prea îndepărtat, când încă undele electromagnetice erau necunoscute: o cutie care produce sunete inteligibile! Oricât ai căuta înăuntrul lui, nu vei găsi niciun sunet, chiar de mergi cu disecţia până la nivelul cel mai profund al părţilor componente... Unii filozofi moderni au folosit această analogie pentru a sugera că nu vom găsi niciodată cauza conştiinţei, pentru că ar fi produsă de creierul uman aşa cum sunetul este produs de radio. Dar să revenim la lucruri mai concrete...
Undele radio
Undele radio reprezintă un tip de radiaţie electromagnetică, o formă de energie care îşi schimbă proprietăţile, şi oscilează foarte rapid. Undele radio au două caracteristici înrudite: frecvenţa şi lungimea de undăFrecvenţa exprimă de câte ori într-o secundă unda oscilează, deci îşi schimbă puterea (amplitudinea) asociată. Lungimea de undă reprezintă distanţa dintre două maxime ale oscilaţiei undelor electromagnetice şi este dată de relaţia dintre viteza de deplasare a undei (300000 de km/s în cazul tuturor undelor electromagnetice care se deplasează prin aer) împărţită la valoarea frecvenţei anterior descrise. Undele radio de frecvenţe joase au lungimi de undă mari (sute de metri), în timp ce undele radio de frecvenţă înaltă au asociate lungimi de undă scurte (de ordinul centimetrilor).

În esenţă, radioul foloseşte o tehnologie foarte simplă. Folosind componente electronice ieftine se pot construi emiţătoare şi receptoare radio simple. Orice configuraţie de dispozitiv radio pentru emisie-recepţie presupune existenţa unui transmiţător şi a unui receptor. Rolul transmiţătorului este de a prelua un anume tip de mesaj, cum ar fi vocea unui solist, imagini în cazul unui receptor TV sau date pentru modemurile radio, să îl codifice sub forma unei unde electromagnetice sinusoidale şi să îl transmită prin aer sub forma undelor radio. Rolul receptorului este, desigur, recepţia acestor unde radio precum şi decodificarea şi extragerea mesajului util din structura lor. Atât emiţătorul, cât şi receptorul folosesc antene pentru a radia (transmite), respectiv recepţiona undele electromagnetice.
Călătoria incredibilă a sunetului pe calea radioului AM
Puteţi vedea în fotografia de mai jos, paşii parcurşi de o undă sonoră de la microfonul artistului, pe calea aerului, până în casele dumneavoastră. Trebuie remarcat că elementele reprezentate grafic prin numerele 3-5, şi anume generatorul de semnal, modulatorul şi emiţătorul sunt localizate la nivelul staţiei de radio de unde se emit programele în eter, pe când cele de la 6 la 10 (antena receptoare, amplificatorul, demodulatorul, filtrul şi difuzorul) se regăsesc în orice receptor radio AM (aparatul de radio). Schema de mai jos presupune şi prezenţa unui semnal audio live, deci vocea unui artist este preluată printr-un microfon (1), amplificată (2) şi transmisă generatorului de semnal.
1. Microfonul
Vibraţiile sonore generate de artist acţionează asupra microfonului, unde sunetul este convertit într-un semnal electric foarte slab. Odată cu înălţimea tonului redat de artist, creşte şi frecvenţa undei sonore asociate.
2. Amplificatorul
Acest semnal electric este amplificat. Se poate vedea pe figură că semnalul de intrare este mai plat (de amplitudine mai mică) decât cel de ieşire. Amplitudinea mărită a semnalului de ieşire indică faptul că acesta este mult mai puternic. De remarcat şi că frecvenţa semnalului de intrare şi a celui de ieşire sunt identice.
3. Generatorul semnalului purtător
Generatorul de undă creează un semnal radio de înaltă frecvenţă. Frecvenţa acestui semnal este de câteva ori mai mare decât frecvenţa undei sonore. Acest semnal va "purta" semnalul audio prin atmosferă şi se mai numeşte, pe scurt, şi "purtătoare".
4. Modulatorul
Amplitudinea semnalului purtător (“înălţimea” sinusoidei din desen) este alterată, sau modulată, termenul preferat în jargonul tehnic, pentru a reflecta schimbările de amplitudine ale semnalului audio original. Trebuie remarcat cum o copie a semnalului audio este vizibilă în jumătăţile superioară şi inferioară ale undei purtătoare. De la modalitatea de modulaţie a semnalului util, în acest caz modulaţia în amplitudine, provine acronimul AM, care desemnează o anumită bandă de frecvenţe în care emit staţiile radio care folosesc această tehnologie. 
5. Emiţătorul
Semnalul radio (electric la nivelul acesta) ajunge la antena emiţătoare şi la nivelul acesteia se generează câmpul electromagnetic corespunzător, o undă radio, care se propagă înspre exterior omnidirecţional.
6. Antena receptoare
O antenă recepţionează unda radio undeva în aria de acoperire a emiţătorului. Dacă antena este foarte departe de emiţătorul radio, semnalul recepţionat va fi foarte slab.
7. Amplificatorul
Semnalul recepţionat, de amplitudine redusă, este amplificat.
8. Demodulatorul
La acest nivel semnalul radio este înjumătăţit. Din moment ce ambele componente conţin aceeaşi informaţie audio, doar una este necesară.
9. Filtrul
Semnalul este trecut printr-un filtru, care îndepărtează componenta purtătoare a acestuia. Ceea ce rămâne este semnalul audio propriu-zis.
10. Difuzorul
Semnalul audio astfel obţinut generează vibraţii ale diafragmei difuzorului, generând unde sonore echivalente cu vocea artistului transmisă din locaţia staţiei radio.
FM vs AM 
Radioul FM functionează similar radioului AM. Diferenţa apare la modalitatea de alterare, deci de modulaţie a undei purtătoare. În cazul radioului AM (amplitude modulation), amplitudinea (puterea) semnalului variază pentru a încorpora componenta informaţională de sunet. În cazul FM-ului (frequency modulationfrecvenţa semnalului purtător este cea care variază.
 Semnalele FM au un mare avantaj în faţa semnalelor AM. Ambele sunt susceptibile să sufere mici variaţii de amplitudine. În cazul unei transmisii AM, acestea generează ceea ce numim “paraziţi”, un semnal radio nedorit. În cazul unei transmisii FM, micile variaţii de amplitudine nu influenţează calitatea semnalului recepţionat, deoarece componenta audio este codificată prin schimbări ale frecvenţei purtătoarei, astfel că receptorul FM poate ignora modificările de amplitudine, neapărând distorsionări ale semnalului original.
Cum este emisă o undă radio?
Suntem aşadar la momentul în care un semnal electric pleacă spre antena unei staţii radio. Cum trece semnalul în aer sub formă de undă electromagnetică? Trebuie să realizăm că semnalul este un curent electric, practic electroni în mişcare printr-un fir metalic, de obicei cupru. Atomii constituenţi ai firului de cupru au ceva în comun – toţi au 1 sau 2 electroni pe orbitalul superior, electroni care nu au o legătură foarte strânsă cu restul atomului. Este nevoie de o foarte redusă cantitate de energie pentru a îndepărta electronul de atomul părinte. Cu suficientă energie, electronii de pe ultimul nivel ai tuturor atomilor se vor mişca la unison. Vor trece de la atomul iniţial la unul vecin ş.a.m.d.
Să revenim la semnalul radio. Electronii au o mişcare de du-te vino, creând un câmp electromagnetic în jurul firului metalic. Aceştia urmează aceeaşi mişcare şi în antena emiţătoare, generând un câmp electromagnetic în jurul acesteia. Diferenţa este că dacă firul este ecranat (izolat), pentru a reţine câmpul electromagnetic în interior, în cazul antenei acest lucru nu se petrece, iar câmpul electromagnetic generat este radiat în toate direcţiile cu viteza luminii. Călătoreşte până întâlneşte antenele miilor de receptoare din zonele limitrofe, iar la recepţie se petrece fenomenul invers: câmpul electromagnetic generează un curent electric în antena receptoare, curent care este amplificat şi procesat de către aparatul de radio.


Deşi în zilele noastre şi-a pierdut aura magică de odinioară, radioul reprezintă una din marile realizări tehnologice ale umanităţii. De aproape 100 de ani radioul ne permite să trimitem sunete prin aer cu viteza luminii. Vreţi să ştiţi  ce se întâmplă de fapt într-un asemenea aparat?
Deşi în zilele noastre şi-a pierdut aura magică de odinioară, radioul reprezintă una din marile realizări tehnologice ale umanităţii. De aproape 100 de ani radioul ne permite să trimitem sunete prin aer cu viteza luminii. Dar câţi dintre noi ştiu ce se întâmplă de fapt într-un asemenea aparat?
Înainte de a intra în amănunte privind modul în care funcţionează radioul, lăsaţi deoparte faptul că sunteţi atât de obişnuiţi cu un asemenea dispozitiv şi gândiţi-vă o clipă cât de misterios ar fi părut un aparat de radio unui om chiar inteligent din trecutul nu prea îndepărtat, când încă undele electromagnetice erau necunoscute: o cutie care produce sunete inteligibile! Oricât ai căuta   înăuntrul lui, nu vei găsi niciun sunet, chiar de mergi cu disecţia până la nivelul cel mai profund al părţilor componente... Unii filozofi moderni au folosit această analogie pentru a sugera că nu vom găsi niciodată cauza conştiinţei, pentru că ar fi produsă de creierul uman aşa cum sunetul este produs de radio. Dar să revenim la lucruri mai concrete...
Radioul FM functionează similar radioului AM. Diferenţa apare la modalitatea de alterare, deci de modulaţie a undei purtătoare. În cazul radioului AM (amplitude modulation), amplitudinea (puterea) semnalului variază pentru a încorpora componenta informaţională de sunet. În cazul FM-ului (frequency modulation) frecvenţa semnalului purtător este cea care variază.
 Semnalele FM au un mare avantaj în faţa semnalelor AM. Ambele sunt susceptibile să sufere mici variaţii de amplitudine. În cazul unei transmisii AM, acestea generează ceea ce numim “paraziţi”, un semnal radio nedorit. În cazul unei transmisii FM, micile variaţii de amplitudine nu influenţează calitatea semnalului recepţionat, deoarece componenta audio este codificată prin schimbări ale frecvenţei purtătoarei, astfel că receptorul FM poate ignora modificările de amplitudine, neapărând distorsionări ale semnalului original.
Cum este emisă o undă radio?
Suntem aşadar la momentul în care un semnal electric pleacă spre antena unei staţii radio. Cum trece semnalul în aer sub formă de undă electromagnetică? Trebuie să realizăm că semnalul este un curent electric, practic electroni în mişcare printr-un fir metalic, de obicei cupru. Atomii constituenţi ai firului de cupru au ceva în comun – toţi au 1 sau 2 electroni pe orbitalul superior, electroni care nu au o legătură foarte strânsă cu restul atomului. Este nevoie de o foarte redusă cantitate de energie pentru a îndepărta electronul de atomul părinte. Cu suficientă energie, electronii de pe ultimul nivel ai tuturor atomilor se vor mişca la unison. Vor trece de la atomul iniţial la unul vecin ş.a.m.d.
Să revenim la semnalul radio. Electronii au o mişcare de du-te vino, creând un câmp electromagnetic în jurul firului metalic. Aceştia urmează aceeaşi mişcare şi în antena emiţătoare, generând un câmp electromagnetic în jurul acesteia. Diferenţa este că dacă firul este ecranat (izolat), pentru a reţine câmpul electromagnetic în interior, în cazul antenei acest lucru nu se petrece, iar câmpul electromagnetic generat este radiat în toate direcţiile cu viteza luminii. Călătoreşte până întâlneşte antenele miilor de receptoare din zonele limitrofe, iar la recepţie se petrece fenomenul invers: câmpul electromagnetic generează un curent electric în antena receptoare, curent care este amplificat şi procesat de către aparatul de radio.
Unde se situează transmisiile AM şi FM în cadrul spectrului electromagnetic ?
Semnalele radio AM sunt cele din zona 550 kHz – 1600 kHz. Radioul FM emite între 88 MHz şi 108 MHz.
Pe ce distanţe au acoperire emisiile AM şi FM?
Toate undele electromagnetice călătoresc în linie dreaptă prin mediile de transmisie uniforme aşa cum este şi cazul atmosferei inferioare. De aceea, majoritatea undelor radio străbat mediul înconjurător până când întâlnesc zone muntoase sau până când curbura scoarţei terestre nu mai permite semnalului să ajungă la receptorul de la o potenţială destinaţie. Este motivul pentru care majoritatea emiţătoarelor sunt montate în vârful clădirilor foarte înalte sau în zone cu relief înalt – crestele munţilor şi dealurilor, pentru a putea deservi o suprafaţă (pe care literatura de specialitate o numeşte “arie de acoperire”) cât mai mare.
Totuşi, în cazul undelor radio de frecvenţă joasă (sub 30 MHz), fenomenul de reflexie care apare la contactul cu particulele încărcate electric din componenţa ionosferei, ajută la propagarea undelor pe suprafeţe mult mai mari. În loc să treacă prin ionosferă şi să ajungă în spaţiul cosmic asemenea undelor de înaltă frecvenţă, undele radio de frecvenţă joasă sunt reflectate înapoi către Pământ. Ca bonus, condiţiile superioare de reflexie de la orele dimineţii creează premisele unor transmisii de o calitate superioară la matineu, mărind aria de acoperire a unui turn de transmisie la câteva mii de kilometri. Deşi staţiile FM oferă înaltă fidelitate, cele AM au o arie de acoperire mult superioară.
Normal primul aparat de radio portabil , a fost cel cu `galena`. I se spunea asa , datorita faptului ca folosea  o piesa la detectia semnalului , o componenta cu sulfura de stibiu, care se mai chema si `galena`. Inaintea lui s-a folosit si `lampile ` impropiu spus, ele find de fapt tuburi electronice. Si asa a inceput primul aparat cu o trioda. Apoi si cu o dioda tot de sticla. Apoi au evaluat lampile avand functii multiple, de la amplificator de inalta frecventa apoi detectie , schimbatoare, oscilatoare, detectie, amplificatoare de joasa frecventa, Mixer, filtru, si multe alte etaje de amestec. Daca la inceput acestea erau destul de mari , cat o lampa de iluminat cu gaz, acestea au evoluat in timp , micsorandu-se considerabil  si dimensiunile.  Primul aparat de radio a fost cu amplificare directa. Apoi a aparut cel reflex. Dupa care heterodina , si in final Superheterodina. I se spunea asa ca , semnalul era prelucrat sau trecea printr-o etapa de `heterodinare.  Cand aceste aparate au ajuns la perfectiune , a aparut si semiconductoarele, dand nastere la aparitia si a tranzistorilor, si mai tarziu si implicit si a integratelor. Acum cu un singur `cip` faci un radio. Iar inainte un aparat `bun` pe vremuri era cat o masa.
Am si eu un aparat tot asa de vechi de dupa razboi. Parca ii spune : ` Traviata`. 
Da dupa razboi au aparut multe si variate modele de aparate de radio. Unele aveau si Pick-up-uri...
Da si al meu are pick-up...Nu stiu daca o sa mai mearga, am si multe discuri de care nu m-as desparti...
O sa-l studiez si pe el. Desi daca e cu lampi , nu sunt prea multe sanse...mai bine cumpara ceva mai modern...Un DVD ceva...



26. 

Dar sa ne intoarcem la Edison...
În doar un deceniu lui Edison, Menlo Park de laborator au extins pentru a ocupa două blocuri  in oraş. Edison a spus ca vrea laborator pentru a avea "un stoc de aproape orice tip de material imaginabil". Un articol de ziar tipărit în 1887 relevă seriozitatea cererii sale, precizând laborator conţinute "Opt mii de tipuri de produse chimice, orice fel de şurub făcut, fiecare dimensiune de ac, orice fel de cablu sau sârmă, păr de oameni, cai, porci, vaci, iepuri, capre, cochetă, cămile ... mătase în fiecare textura, coconi, diferite tipuri de copite, dinţi de rechin, coarne de cerb, carapace de broască ţestoasă ... plută, răşină, lacuri şi ulei, pene de strut, coada unui paun, jet, chihlimbar, cauciuc, minereuri toate ... " şi lista poate continua

Peste biroul său, Edison afişat o pancartă cu citat celebru Sir Joshua Reynolds ":". Nu există nici oportun să care un om nu va recurge, pentru a evita munca reală a gândirii Acest slogan a fost postat reputaţia în mai multe locaţii în întreaga alte instalaţiei.

Cu Menlo Park, Edison a creat primul laborator industrial preocupat de crearea de cunoştinţe şi de control, apoi aplicarea acestuia.
Carbon telefon transmiţător

In 1877-1878, Edison a inventat si dezvoltat microfon de carbon folosit in toate telefoanele, împreună cu receptorul Bell până în anii 1980. După litigiilor privind brevetele prelungite, în 1892 un tribunal federal a decis că Edison , nu Emile Berliner-a  inventat  microfonul cu carbune. Microfonul cu carbune , a fost, de asemenea, utilizat în emisiunile de radio şi de muncă  la adresa publicului prin anii 1920.

Edison în 1878
Istoria becului

Bazându-se pe contribuţiile altor dezvoltatori în ultimii trei sferturi de veac, Edison adus îmbunătăţiri semnificative la ideea de lumină cu incandescenţă, şi de lichidare în conştiinţa publică drept "inventatorul" de bec.

După mai multe experimente cu platina si alte metale filamente, Edison a revenit la un filament de carbon. Primul test de succes a fost pe 22 octombrie 1879; [30] a durat 40 de ore. Edison a continuat să se îmbunătăţească acest design şi de 04 noiembrie 1879, a depus pentru SUA de brevet 223898 (acordat în 27 ianuarie 1880) pentru o lampă electrică cu ajutorul "un filament de carbon sau încolăcit benzi şi conectat la Platina firele de contact". [31] Deşi brevetului descris mai multe moduri de a crea filament de carbon, inclusiv "bumbac şi fir lenjerie, atele din lemn, lucrări spiralat în diverse moduri", [31] nu a fost până la câteva luni după ce a fost acordat brevet care Edison şi echipa sa au descoperit o carbonizat de bambus filament care ar putea dura peste 1.200 de ore. Ideea de a folosi acest material special, prime provenit de la lui Edison amintind examinarea sa privind o fire câteva dintr-un pol de pescuit bambus timp ce vă relaxaţi pe malul Battle lacului, în stadiul actual de zile din Wyoming, în cazul în care el şi alţi membri de o echipa stiintifica a avut călătorit astfel încât să poată observa în mod clar o eclipsa totala de soare din 29 iulie 1878, din Fîşia Continentală. [32]
U. S. Patent # 223898: Electric-Lamp. Eliberat 27 ianuarie 1880.

În 1878, Edison a format Edison Electric Company Lumina din New York City cu finantatori mai multe, inclusiv JP Morgan şi membrii familiei Vanderbilt. Edison a făcut prima demonstraţie publică a lui bec incandescent la 31 decembrie 1879, în Menlo Park. Acesta a fost în acest timp că el a spus: [33] "Vom face electricitatea atat de ieftine incat numai cei bogati vor arde lumânări."

Lewis Latimer a aderat la Edison Electric Company Lumina în 1884. Latimer a primit un brevet în ianuarie 1881 pentru "Procesul de carburi de fabricaţie", o metodă mai bună pentru producţia de filamente de carbon pentru becuri. Latimer a lucrat ca inginer, un desenator si un martor expert in litigiilor legate de brevete pe lumini electrice.

Compania George Westinghouse a cumpărat Philip Diehl lui concurente lampă drepturile de inducţie de brevet (1882) pentru 25.000 $, fortand titularilor de brevet Edison să perceapă un tarif mult mai rezonabile pentru utilizarea a drepturilor de brevet Edison şi scăderea preţurilor a lămpii electrice .

La data de 08 octombrie 1883, Oficiul de Brevete din SUA a hotărât că brevetul lui Edison sa bazat pe munca lui William Sawyer şi, prin urmare, a fost invalid. Litigii a continuat timp de aproape şase ani, până la 06 octombrie 1889, atunci când un judecător a decis că cererea lui Edison electrice îmbunătăţire lumina pentru "a filament de carbon de inalta rezistenta" a fost valabil. Pentru a evita o posibilă bătălia în instanţă cu Joseph Swan, a cărei britanic brevet de inventie a fost distins cu un an înainte de a lui Edison, el şi Swan format o companie mixta numita Ediswan să producă şi să comercializeze inventia din Marea Britanie.

Mahen Teatru din Brno în ceea ce este acum Republica Cehă, a fost prima clădire publică din lume de a utiliza lampi electrice lui Edison, cu instalarea supravegheat de către asistentul lui Edison la inventarea lămpii, Francis Jehl [36]. În septembrie 2010, o sculptură de trei becuri gigant a fost ridicata in Brno, în faţa teatrului. [37]
Distribuţia energiei electrice

Edison  a brevetat un sistem de distribuţie a energiei electrice în 1880, care a fost esenţială pentru a valorifica invenţia a lămpii electrice. La data de 17 decembrie 1880, Edison a fondat Edison Company Light (luminoasă). Compania a stabilit de utilitate primul investitor cu capital electric in 1882 de la Pearl Street Station, New York City. Acesta a fost pe 04 septembrie 1882, că Edison pornit lui Pearl Street generatoare fostului sistemului electric de distribuţie de putere, care a oferit 110 volţi, curent continuu (CC), la 59 de clienţi în Manhattan.

27.

La începutul anului, în luna ianuarie 1882 a avut loc pornirea de la  staţia de aburi a generatoarele  de putere de la Viaduct Holborn în Londra. Sistemul de alimentare DC cu condiţia livrările de energie electrică la lămpile de stradă şi de locuinţe mai multe privat la  o scurtă distanţă de  staţie. La data de 19 ianuarie 1883, primul sistem standardizat de iluminat cu incandescenţă care utilizează fire electrice aeriene de început serviciul în Roselle, New Jersey.

Adevăratul succes lui Edison, ca şi cea a prietenului său Henry Ford, a fost în capacitatea sa de a maximiza profiturile prin stabilirea de masă sistemele de producţie şi de drepturile de proprietate intelectuală. George Westinghouse si Edison au devenit adversari, din cauza promovării lui Edison de curent continuu (CC) pentru distributia energiei electrice în loc de curent alternativ mult mai usor de transmis (AC), sistem inventat de Nikola Tesla şi promovat de către Westinghouse. Spre deosebire de DC, AC ar putea fi intensificate la tensiuni foarte mari, cu transformatoare, si trimis peste fire mai subţiri şi mai ieftine, şi retransmis  din nou la  destinaţie pentru distribuirea către utilizatori. Curentulalternativ ridicat la o tensiune foarte inalta , datorita transformatoarelor de forta, era mai usor de transmis catre utilizatori. Si era si mai ieftin.

În 1887 au existat 121 Edison centralelor în Statele Unite, cu livrare DC energie electrică către consumatori. În cazul în care limitările DC au fost discutate de către public, Edison a lansat o campanie de propagandă pentru ai convinge pe oameni că AC a fost mult prea periculos pentru a utiliza. Problema cu DC a fost faptul că centralele electrice ar putea furniza energie electrică DC punct de vedere economic doar pentru clienţii care erau la o departare de 1mila si jumate.(circa 2,4 km) de la staţia de generatoare, astfel că a fost numai potrivit pentru districtele de afaceri central. Atunci când George Westinghouse a sugerat utilizarea de înaltă tensiune de curent alternativ, pentru ca s-ar putea transporta sute de kilometri de energie electrică cu pierderea de putere minima, Edison  a dus un "război de curenti" pentru a nu fi adoptat AC.

Război împotriva AC l-au determinat să se implice în dezvoltarea şi promovarea pe scaunul electric (cu ajutorul AC) ca o încercare de a portretiza AC a avea potenţial letal mai mare decât DC. Edison a continuat să realizeze o campanie de scurtă, dar intensă de interzicere a utilizării de curent alternativ sau de a limita căderea de tensiune admisibile în scopuri de siguranţă. Ca parte a acestei campanii, angajaţii lui Edison electrocutate public animalelor pentru a demonstra pericolul de AC; curenti alternativ electrice sunt ceva mai periculoase, ca frecvenţele care aproape 60 Hz au un potenţial semnificativ mai mare pentru inducerea fatale "fibrilaţie cardiacă" decât cu curenti directi. Pe una dintre cele mai multe ocazii notabile, in 1903, muncitorii lui Edison  a electrocutat pe Topsy un elefant de la Luna Park, lângă Coney Island, după ce ea a ucis mai mulţi bărbaţi şi proprietarii ei a vrut s-o omoare. [Compania sa filmat electrocutare].

AC DC înlocuieşte în cele mai multe cazuri de distribuire de generare de energie şi, extinderea gamei enorm şi îmbunătăţirea eficienţei de distribuţie a energiei electrice. Deşi utilizarea pe scară largă a pierdut în cele din urmă favoarea DC pentru distribuţie, ea există şi astăzi în principal pe distanţe lungi de înaltă tensiune directă sistemele actuale de transport (HVDC). De distribuţie de joasă tensiune DC continuat să fie folosite în zone centrul orasului de mare densitate pentru mulţi ani, dar în cele din urmă a fost înlocuit cu reţea de distribuţie a AC de joasă tensiune în multe din ele. DC a avut avantajul că băncile mari ar putea să menţină puterea bateriei continua prin întreruperi scurte de aprovizionare electrice de la producători şi de sisteme de transport. Utilităţi, cum ar fi Commonwealth Edison din Chicago a avut convertizoare rotative sau cu seturi de  motor-generator , care ar putea schimba la AC DC şi AC la diferite frecvente la inceputul pana la mijlocul secolului 20. Utilitare furnizate redresoare pentru a converti de joasă tensiune AC-DC DC pentru sarcini, cum ar fi lifturi, ventilatoare si pompe. Au fost încă 1600 clienţii DC in centrul orasului New York din 2005, şi un serviciu a fost în cele din urmă întrerupt numai în 14 noiembrie 2007 [43]. Cele mai multe sisteme de metrou încă mai sunt alimentate cu curent.

Fluoroscopie

Edison este creditat cu proiectarea şi producerea de fluoroscope primul disponibil comercial, o masina care foloseste razele X pentru a lua radiografii. Până la Edison a descoperit că wolframat ecrane fluoroscopiei de calciu  a produs imagini mai luminoase decât ecranele de bariu platinocyanide folosit iniţial de către Wilhelm Röntgen, tehnologia a fost capabil să producă numai pentru imagini foarte slabe. Design-ul fundamental al fluoroscope lui Edison este încă în uz astăzi, în ciuda faptului că însuşi Edison a abandonat proiectul după ce a pierdut aproape vederea proprie şi rănind grav asistentul său, Clarence Dally. Dally a făcut el însuşi un experiment- om cobai pentru proiect fluoroscopia şi în procesul  ei a fost expus la o doză de radiaţii penetrante. El a murit mai târziu cu leziuni provocate de expunere. În 1903, un Edison miscat, a spus "Nu vorbi cu mine despre raze X, mi-e teamă de ele."

Frank J. Sprague, un matematician competent şi fostul ofiţer naval, a fost recrutat de către Edward H. Johnson şi au aderat la organizaţie Edison în 1883. Una dintre contribuţiile semnificative Sprague la Laboratorul de Edison la Menlo Park a fost să-şi extindă metode matematice lui Edison. In ciuda convingerii comuna ,ca Edison nu a folosit matematica, analiza de notebook-uri sale arată că el a fost un ghidul de perspicace analizei matematice efectuate de asistenţii săi, cum ar fi Francis Robbins Upton, de exemplu, determinarea parametrilor critice ale sistemului său de iluminat electric, inclusiv rezistenţa lampă printr-o analiză sofisticată de legea lui Ohm, legea Joule şi economie

28.
Un alt Asistent a lui Edison a fost si Nikola Tesla

Tesla a susţinut că Edison ia promis 50.000 dolari dacă el a reuşit să facă îmbunătăţiri planurilor lui de generaţie DC. Câteva luni mai târziu, atunci când Tesla a terminat lucrarea şi a cerut să fie plătit, el a spus ca Edison a răspuns, "Când vei deveni un american cu drepturi depline, veţi aprecia o gluma american." Tesla a demisionat imediat. Cu salariul lui Tesla de 18 dolari pe săptămână, plata s-ar fi ridicat la o suma foarte mare ce, ceea ce ar fi trebuit sa plătească inca 53 ani ", iar suma a fost egală cu capitalul iniţial al companiei. Tesla a demisionat când a fost refuzat un raise la $ 25 pe săptămână. Deşi Tesla a acceptat o Medalie Edison mai târziu în viaţă, şi această serie de alte evenimente negative cu privire la Edison a rămas cu Tesla. A doua zi după  ce Edison a murit, New York Times conţinea o acoperire extinsă a vieţii lui Edison, cu avizul negativ doar provenind de la Tesla, care a fost citat ca afirmând:
 ``El nu a avut nici un hobby, îngrijit de nici un fel de distracţii de orice fel şi a trăit în dispreţul absolut al normelor de cele mai elementare de igienă. [...]ştiind doar un pic teoria şi calculul , l-ar fi salvat 90% din forţa de muncă. Dar el a avut o adevărată sfidare pentru învăţarea de carte şi de cunoştinţe matematice, încrezându-se in intregime instinctul inventatorului său şi simţul practic american.

Unul dintre citate celebre lui Edison cu privire la încercările sale de a face lumina in lume sugerează că, probabil, Tesla a avut dreptate cu privire la metodele lui Edison de lucru: "Dacă voi găsi modalităţi de 10,000 ceva nu va funcţiona, nu am reuşit eu nu sunt descurajaţi, deoarece fiecare. încercare de greşit la aruncat este un alt pas înainte "
Când Edison a fost un om foarte bătrân şi aproape de moarte, a spus: `că cea mai mare greşeală pe caree a facut-o el , nu a respectat  pe Tesla si munca sa.
Au fost 28 de bărbaţi recunoscute ca Pionieri Edison.
Cheia pentru a averilor lui Edison a fost telegrafie. Cu cunoştinţele acumulate de ani de lucru ca un operator de telegraf, a învăţat elementele de bază de energie electrică. Acest lucru ia permis să facă avere lui timpuriu, cu cotaţia acţiunilor, prima de energie electrică pe bază de sistem de difuzare. Edison patentat de sunet de înregistrare şi de reproducere a fonograful, în 1878. Edison a fost acordat, de asemenea, un brevet pentru aparatul de fotografiat film sau "Kinetograph". El a făcut design electromecanic, în timp ce sa angajat WKL Dickson, un fotograf, a lucrat la dezvoltarea fotografică şi optică. O mare parte din creditul pentru invenţia aparţine Dickson. În 1891, Thomas Edison a construit un Kinetoscope, sau peep-gaura vizualizator. Acest aparat a fost instalat în arcade penny, în cazul în care oamenii ar putea viziona filme de scurt metraj, simplu. Kinetograph şi kinetoscope , avand 20 de persoane in public in 1891.

La data de 09 august 1892, Edison a primit un brevet pentru un telegraf cu două sensuri. În aprilie 1896, Vitascope Thomas Armat lui, fabricate de fabrica Edison şi comercializate în numele lui Edison, a fost utilizat pentru proiect imagini în mişcare, în proiecţii publice în New York City. Mai târziu, el a expus imagini în mişcare cu coloana sonora voce pe înregistrări cilindru, mecanic sincronizat cu filmul.
Leonard Cushing Kinetograph 1894.ogv
Iunie 1894 Leonard-Cushing meci. Fiecare dintre cele şase runde de un minut înregistrate de către Kinetoscope a fost pus la dispoziţia expozanţilor pentru 22.50 dolari [52] Clientii care au vizionat runda finală a văzut. Leonard înscrie un doborâre.

Oficial kinetoscope Europei, atunci când a intrat bogat om de afaceri american Irving T. Bush (1869-1948) a cumpărat de la firma Continental Comert lui Franck Z. Maguire şi Joseph D. Bachus o duzina de masini. Bush a plasat de la 17 octombrie 1894, primul kinetoscopes în Londra. În acelaşi timp, compania franceza Kinétoscope Edison Michel et Alexis Werner cumpărat aceste maşini pentru piaţa din Franţa. În ultimele trei luni din 1894 Compania Continental Comert vândut sute de kinetoscopes în Europa (de exemplu, Ţările de Jos şi Italia). În Germania şi în Austria-Ungaria kinetoscope a fost introdus de către Deutsche Gesellschaft-Österreichische-Edison-Kinetoscop, fondată de Ludwig Stollwerck [53] a Stollwerck Schokoladen-Süsswarenfabrik & Co din Köln. Kinetoscopes ajuns prima oară în Belgia, la Târguri la începutul anului 1895. Lui Edison Kinétoscope Français, o companie belgiană, a fost fondată la Bruxelles, la 15 ianuarie 1895, cu drepturile de a vinde kinetoscopes în Monaco, Franţa şi coloniile franceze. Principalii investitori în această societate au fost industriaşi belgiană. La data de 14 mai 1895, Belge lui Edison Kinétoscope a fost fondată în Bruxelles. Omul de afaceri Victor Vladislav-Lewitzki, care trăiesc în Londra, dar activă în Belgia şi Franţa, a luat iniţiativa în începând din această afacere. El a avut contacte cu Leon Gaumont şi Mutoscope american şi Co Biograph In 1898 el a devenit, de asemenea, un acţionar al Companiei Biograph Mutoscope şi pentru Franţa. [54]

În 1901, el a vizitat zona Sudbury din Ontario, Canada, ca un prospector minier, şi este creditat cu descoperirea iniţială a corpului de minereu Falconbridge. Încercările sale de a mea, de fapt, corpul de minereu nu au avut succes, cu toate acestea, el a abandonat şi a cererii sale miniere in 1903 [55]. O stradă din Falconbridge, precum si de constructii Edison, care a servit ca sediul central al minelor Falconbridge, sunt numite pentru el.

În 1902, agenţii de Thomas Edison mituit un proprietar de teatru în Londra pentru o copie de o excursie la Luna de către Georges Méliès. Edison a făcut apoi sute de exemplare şi le-a arătat în New York City. Méliès primit nici o compensatie. El a fost de numărare pe luarea filmul în Statele Unite şi recucerirea costurile sale uriaşe, arătându-se în toată ţara, când a dat seama că a fost demonstrat deja acolo de către Edison. Acest Méliès eficient faliment [56] Alte expozanţi în mod similar de rutină şi copiate expuse fiecare filme alţii. [57] Pentru a proteja mai bine drepturile de autor asupra filmelor sale, Edison depus imprimă dintre acestea pe benzi lungi de hârtie fotografică cu biroul de autor american.. Multe dintre aceste printuri hârtie supravietuit mai mult şi într-o stare mai bună decât filmele reale din acea perioadă. [58] 
Filmul preferat lui Edison a fost Birth of a Nation. El a crezut că a avut talkie "totul rasfatati" pentru el. "Nu este orice acţionează bine pe ecran Ele se concentrează asupra vocii acum şi-au uitat cum să acţioneze. Pot să-l  fac mai bun decat tine, pentru că eu sunt surd." Stele Lui preferate erau Mary Pickford şi Clara Bow .

In 1908, Edison a început Motion Picture Patents Company, care a fost un conglomerat de noua studiouri de film majore (de obicei cunoscut sub numele de Trust Edison). Thomas Edison a fost primul om de onoare a Societatii de Acustic ale Americii, care a fost fondată în 1929. 
West Orange şi Fort Myers (1886-1931)
Thomas A. Edison Industries Planşa, pct. Baterie primară, 1915Henry Ford, Thomas Edison, Harvey Firestone. Ft. Myers, Florida, 11 februarie 1929. 


29.


Despre Edison si becul inventat de el

In al VII-lea deceniu al secolului trecut, domeniul de baza al utilizarii electricitatii era telegraful.
Al VIII-lea deceniu constituie epoca iluminatului electric. Dezvoltarea oraselor, aparitia blocurilor si cladirilor massive, a corpurilor de fabrici si uzine cera imperios un nou izvor de lumina, mai puternica, mai vie, care sa poata fi distribuita in numeroase puncte.Iluminatul devine astfel domeniul de baza al aplicarii electricitatii. Cu acest prilej au fost create generatoarele industriale si centralele electricecare au deschis la randul lor drum electricitatii ca forta in puternicul fort al industriei.
Aceste victorii ale elctricitatii chiar de la inceputul dezvoltarii ei se datoresc in buna parte lucrarilor Edison.
Multumita unor combinatii speciale a pompelorde aer, in octombrie 1879, Edison a obtinut un vid (o rarefiere in balon) aproape de o milionime de atmosfera (cu mult mai putin decat vidul pe care tehnica il poate obtine azi; pe atunci o foarte mare realizare).
Intr-una din noptile sale de munca din acea perioada, Edison , in laboratorul sau cugetand la una din problemele obisnuite, ce nu-I dadeau pace, framanta distrat intre degete un cocolos de funingine, amestecat cu smoala, pe care il folosea la telefon. In timp ce gandurile inventatorului zburau departe, degetele lui turteau si rasuceau cocolasul int-un firicel tot mai subtire. Cand Edison a privit intamplator firul, i-a trecut prin minte sa incerce acest fir la lampa electrica. Spre marea satisfactie a lui Edison experienta facuta imediat a dat rezultate bune. A continuat sa experimenteze filamentele de funingine, in diferite compozitii si diferite forme. Dupa numeroase experiente Edison a confectionat o lampa cu fir de bambus carbonizat in forma de potcoava introdus intr-un balon de sticla din care a evacuat cu grija tot aerul.
In acest timp de febrile cautari Edison si ajutoarele sale au muncit intr-o permanenta   incordare. Munca clocotea zi si noapte. Pana la urma Edison s-a imbolnavit de ochi. In agenda sa de buzunar gasin notat la data de 27 ianuarie 1879:
“Din cauza luminii puternice mi s-au imbolnavit ochii si dupa sapte ore de munca   nu mai sunt bun de nimic”
A doua zi a notat:
“Noaptea trecuta am avut dureri groaznice de la orele 10 seara pana la 4 dimineata cand cu ajutorul unei doze mari de morfina am adormit. Pe la 4 m-am trezit. Ochii nu ma mai dor si ma simt mult mai bine, in schimb insa mi-am pirdut ziua.”
La 21 octombrie 1879, Edison a conectat lampa la circuitul electric, in lampa s-a aprins lumina. Edison a marit intensitatea curentului , asteptand ca firicelul subtire sa nu mai suporte caldura pana la incandescenta. Lumina s-a facut insa mai stralucitoare. Edison a continuat sa maresca intensitatea curentului electric, pana a ajuns la temperature de topire a diamantului. Abia atunci filamentul nu a mai putut rezista si lampa s-a stins.
Asa s-a nascut becul electric cu filament de carbune una din cele mai mari inventii ale secolului al XIX-lea.
Cu toate acestea au mai fost necesare inca aproape 13 luni de munca si cheltuieli de peste 40.000 de dolari pana ce lampa a fost intr-atata perfectionata incat sa poata fi pusa in practica pe scara larga.



Fonograful lui   Edison

Edison a avut ideea sa inregistreze mecanic  sunetului (fonograful) și cinematografiei - kinetoscopul.
În lumea industriei introduce noțiunea de producție de serie.
Pentru meritele sale, Academia Americană de Arte și Știință îi acordă în anul 1895"Premiul Rumford" pentru activitatea din domeniul electricității și în anul 1915"Medalia Franklin" pentru contribuția sa pentru binele umanității.
A fost parțial surd din adolescență, ceea ce nu l-a împiedicat să devină operator de telegraf în anii 1860. Primele invenții ale lui au fost legate de telegraf. Primul său brevet de invenție a fost obținut pentru mașina electromagnetică de înregistrat voturi în 28 octombrie1868.
Invenții
Inventează și experimentează în 1872sistemul telegrafic duplex prin care se transmit simultan, pe același fir, două telegrame în sensuri contrare.
În anul 1877 inventeaza fonograful, primul aparat de înregistrat sunete și totodată de redarea lor.
În anul 1878 perfecționează telefonul lui Alexander Graham Bell (amplifică vocea cu ajutorul curenților de inducție) și, folosind microfonul inventat de Hughes, brevetează telefonul cu bobină de inducție și microfon cu cărbune, căruia îi adaugă apoi soneria electrică de apel.

În anul 1879 inventează becul cu incandescență. iar în anul 1880 realizează prima distribuție de energie electrică instalând o centrală electrică pe pachebotul transatlantic "Columbia", prima navă iluminată electric.
În anul 1880 propune un proiect pentru folosirea tracțiunii electrice pe calea ferată.
În ziua de 4 septembrie1882 la New York, Thomas Alva Edison punea în funcțiune prima centrală electrică care alimentează clădirile unui oraș.
În anul 1883 descoperă efectul care îi poartă numele, efectul Edison, care se referă la emisia de electroni de către metalele încălzite, cunoscut ca fenomenul de emisie termoelectrică. Descoperă acest fenomen întâmplător: introducând într-un bec cu incandescență o mică placă metalică observă că un galvanometru din circuit indică trecerea unui curent electric dacă placa era legată la polul pozitiv al sursei de alimentare și rămanea la zero dacă placa era legată la polul negativ al sursei de alimentare. Nu i-a acordat vreo importanță pe moment, dar l-a notat totuși. Fenomenul a fost studiat și dezvoltat ulterior de fizicianul John Ambrose Fleming, punându-se astfel bazele electronicii .
În anul 1892 inventeză un aparat de luat vederi pentru obiecte sau oameni în mișcare, care folosea o bandă de celuloid de 35 mm cu perforații pe margine. Primele încercari, efectuate în laborator, au fost executate cu ritmul de 15 imagini pe secundă, care pe moment nu au dat rezultate satisfăcătoare.
În anul 1894 inventează kinetoscopul, primul aparat care putea reda imagini în mișcare, cu o frecvență de 46 de imagini pe secundă, dar acest aparat nu permitea decât vizionarea filmului decât de o singură persoană. Aparatul folosea benzi de film perforate pe margini, unde imaginile luminate prin transparență puteau fi urmărite printr-o lentilă. Primul "spectacol" public a avut loc într-o sală de pe Broadway, după care aparatul a fost construit în serie și comercializat.
În anul 1912 realizează un prototip de cinematograf sonor, combinând cinematograful propriu-zis cu fonograful. Rezultatele au fost mai mult spectaculoase decât satisfăcătoare.
În anul 1914 perfecționează acumulatorul alcalin cu plăci de fier și de nichel introduse în soluție apoasă de hidroxid de potasiu sau de sodiu ca electrolit, inventat de germanul Jungner în 1901.

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Thomas Alva Edison
Controverse asupra personalității sale
Deși a avut destule invenții proprii, Edison nu s-a sfiit să își atribuie fără scrupule rezultatele muncii altora, două exemple fiind concrete în acest sens:
Sârbul Nikola Tesla. În 1885, transatlanticului "Oregon" i se defectase generatorul de curent electric Edison. Trebuia să plece la timp, altfel întârzierea le-ar fi adus armatorilor mari pagube. Firma lui Edison îl însărcinează pe Tesla să repare scurt-circuitul generatorului, defectul fiind în spirele înfășurării bobinei de excitație și o remediază, rebobinând-o în circa 20 de ore. Edison îi promisese un premiu de 50.000 dolari dacă defecțiunea este îndepărtată în timp util plecării vasului la data prenotată. Nava pleacă la timp, dar promisiunea premiului se transformă în explicații: fusese o glumă. Nici alte gratificații promise, de exemplu pentru perfecționarea generatoarelor și motoarelor electrice Edison în 24 de variante, înzestrate cu un regulator și un nou tip de întrerupător, nu i se acordă. Edificat asupra conduitei lui Edison, Tesla va lucra de acum înainte pe cont propriu și va realiza definitivarea sistemului sau original, bazat pe curenți alternativi polifazați. Trecerea timpului îi dă dreptate lui Tesla în competiția sa cu Edison și treptat, teza sa privind curentul alternativ se impune. [...]
Edison și Tesla au fost propuși împreună să împartă premiul Nobel pentru fizică pe anul 1915, ca unii ce-și închinaseră viața pentru descoperiri și realizări tehnice utile omenirii. Tesla a refuzat premiul, din cauza animozităților din trecut. Dar era în anul 1916, și premiul pe acel an nu a mai fost acordat, din cauza războiului mondial..." (Formula As)
Francezul Georges Méliès. În 1902, după ce a terminat filmul"Le voyage dans la lune", Méliès a intenționat să-și vândă filmul în S.U.A., ceea ce i-ar fi adus profituri uriașe. Însă tehnicienii lui Thomas Alva Edison, furând o copie originală, făcuseră deja copii pentru difuzare a acestui film. A fost proiectat în toată America în rețeaua de săli de cinematograf ale lui Edison la câteva săptămâni de la lansare. Edison a făcut o avere de pe urma furtului acestui film Méliès și datorită lipsei unei legi privind dreptul de autor. Lipsa acestei legi a dus și la falimentarea producătorului care nu și-a putut recupera investiția.
De altfel, există o serie de invenții și idei de-ale angajaților săi pe care Edison a avut grijă să și le însușească. (Robert Conot - "Thomas A. Edison: A Streak of Luck").
Cam asta  a fost despre Edison . 

ULTIMUL GDAR

  AVERTISMENT PENTRU LINIȘTEA PLANETEI COLECȚIE DE POVESTIRI SF, DE LA DIVERȘI AUTORI ULTIMUL GDAR - După : Rodica Bretin În afara ...